Liniste

De ce sa-mi sugrumi tu linistea,
cu ce drep sa-mi iei tacerea ?
Lasa-mi caldura ploii ce cade alene in toamna,
lasa-mi caderea zapezii sa ma-nghete in taina.

Asculta-mi linistea si-ndragosteste-te de ea,
sugruma-mi buzele si inneaca-te-n privirea mea.
Nu-mi lua linistea!

Ma scald aievea prin acorduri de pian,
note firave de portelan.

Maini inghetate-n caldura de seara,
becul aprins ce te-asteapta-n mansarda..

Pe fotoliul din fund neclintita astept,
in liniste sa te-apropii incet..

Pasii tai sa-mi cante-n tacere,
suflul tau cu aroma de pruna,
coapta, de toamna, tarzie-n tarziu..
s-acompanieze tacerea, s-o transforme-n delir.

Temeri

Mi-e teama de-o schimbare,

de ce voi fi cand voi fi mare..

de ce voi face daca nu voi avea de mancare..

Mi-e teama de-o schimbare

in sufletul tau de om mare,

in iubirea ta, ca toate-s trecatoare..

Mi-e teama de ninsoare,

sa nu cumva sa ma ingroape si sa-mi dea frisoare,

sa inghet fara sa-ti spun ca te iubesc pana la disperare..

Dar cea mai mare teama mi-e sa muncesc ca-ntr-o-nchisoare,

sa fiu o sclava sau o oarecare,

Iar tu sa-mi fii stapan si eu sa-ti fiu argat ,

ce tare doare..

doar gandul doare.

Mi-e teama , sa nu cumva sa-ti fi fost doar o boala

prin care ai trecut fara sa doara

si ai ramas doar cu o mica rana..

Mi-e teama , sa nu cumva sa ma alungi spre alte ganduri,

ca-ti sunt carari si eu sa dau de ziduri,

sa nu mai dau de cale si sa mor in chinuri.

Mi-e teama , sa nu cumva s-avem prea multe pacate

si cadem cu ele-n spate,

sa ne-necam de vii in ape moarte..

Mi-e frica, c-o sa ne pierdem in lume,

si de greseli sa nu gasim un drum anume..

si sa zbieram dup-ajutor divin,

iar Domnul sa ne lase sa ne chinuim..

Si dac-o sa ma-nec intr-o mare departare

fara sa stiu sa-not si sa plutesc si fara sa fi primit iertare ?

Prea multe temeri ma apasa,

prea multe.. cum ar fi ca poate nu-ti voi fi mireasa..

Prea multe am insiruit pe foaie,

prea multe ganduri ce isi dau razboaie,

mai bine ma opresc, sa nu imi dau frisoane

si gandurile negre sa ma inconjoare..

Simtire

N-am liniste sa simt ceva e doar o jungla mintea mea un haos ordonat grotesc un trup sihastru.. in alt context. Un orb ma simt cand nu te vad ca altadata . Un mostru intr-un lac ma simt cand nu te simt.

Nedreptate

Sa oferim in dar o floare
fie ca-i soare, fie ca-i ninsoare.
Sa ne uitam o clipa dincolo de mare,
sa ne-necam in viata
caci si ea e trecatoare..
trecem prin ea,
orbiti de tot ce e culoare..
si liberi am trait,
condusi nedrept
pe un pamant ce la-nceput era mai drept..
Ne-nghesuim la libertate .
Dar n-am gandit nicicand c-acest' e rostul vietii
sa suferim din nedrepatati
si sa fim drepti cu alti < de-ai nostri >.
Iar arta de-a iubi e grea,
nu mazgaleste c-un penson,
nu tipareste pe hartii,
ea sta la panda si te-nhata.
Nu-i rea, e buna,
ba chiar minunata ;
nu se-ntalneste decat rar
acea iubire adevarata
ce poate fi un dar .
Asadar, nu-ti varsa ura
si mai intai sa nu urasti
caci nedreptate tu cladesti
pentru cel ce tu-l urasti.

Colivie

Tare as vrea o colivie sa cante-un cantec sau o rapsodie sa-nghesui-n ea un suflet cutie muzicala sa imi fie. S-ascult in fiecare dimineata sa-mi fie vara chiar de-i vijelie sa-mi fie soare intr-o zi pustie.

E (este)

A explodat natura
s-au spart zidurile
vantul m-a innegrit
frunzele m-au invelit.
M-am refugiat in toamna
iertarii de pacate.
M-am refugiat in linistea absurdului,
am cazut in golul meu.
E alb, nu negru-n jurul meu..
Lumina ma omoara..
De-o ploaie am nevoie
sa ma-ncante si sa-mi cante
o balada despre tine
cum ai plecat ,
cum ai lasat,
cum n-ai mai fost de la o vreme.
O frunza plange langa mine
un greier fuge inspre tine;
l-am trimis c-un cantec despre noi..
Si vii intregi de struguri
mor d-atata cumpana
s-a sinucis natura -
cea din mine.
E ce-am pictat pe foaie
despre tine.
E ce-am grait candva
din iubire.
E ce traiesc -
fara sa stie nimeni.
E univers intre pereti
copaci, alei si banci de fier..
e vantul care-mi sufla-n tample zi de zi.
E frigul care ma-ncalzeste
E inima ce s-a uscat
E trupul ce e insetat
de dorul nost' .

Arzand

Ziceam ca dragostea-i frumoasa

pana-ntr-o zi cand m-a trasnit

in cap .. durerea cea maiastra

a dorului de ce-am iubit.

Candva te regaseam mai dulce

si mai duios

ti se citea pe chip,

acum te-ajung din urma noptile

si se-ntuneca ferestrele.

Ma rog sa nu ma mai gasesti

sa te lasi pagubas de bine

sa uiti c-am existat acum

si sa-ti reamintesti de mine

cand soarele o sa apuna,

cand luna n-o sa mai rasara,

cand o sa-ti fie greu -

durerea sa-nveti ce-nseamna.

Atunci sa ma-ntelegi pe mine

cum lacrimam in coltul casei

cum alungam dureri de nasteri

pentru noi.

Am jumulit pamantul

destui ani , pot sa spun

ca sa gasesc acum doar moartea

pitita intr-un colt.

Si m-a chemat la ea

m-a tras de maini cam tare

si am cazut in groapa

pacatuirii noastre.

Acum sunt inc-un mort,

ranit cu buze rosii

Nu te mai caut

doar ard cum pot mai bine;

Asa iubesc acum

arzand pe orisicine.